Mintea imi e incetosata, ochii imi sunt impaienjeniti, exista oare un motiv intemeiat ? Vreau sa cred, dar imi e prea greu. Timpul , as vrea sa opresc timpul .Pare imposibil …dar chiar e ? Unde mi-e vointa ? Unde-mi sunt gandurile ?
Ma simt intr-un univers fara vlaga,e dureros,stiu.Orice fir de praf ma presioneaza. Aud…dar nu pot face nimic. E prea mult , insa asta nu trebuie aratat. Universul pe care noi,oamenii,l-am creat nu-mi da voie sa evadez,sa spun ceea ce simt.

Imi lipseste tot … dar in acelasi timp totul e pastrat. Desigur,intr-un colt prafuit si uitat de timp parca se afla un cufar. Un cufar al vietii.
Oare imaginatia imi joaca feste ? Acele sentimente din craterul inimii mele stau sa izbucneasca. Bineinteles nu intotdeauna putem face cum ne dicteaza inima,desi poate asa ar fi mai bine. Noi suntem asemenea personajelor din spatele scenei , pe cand altii primesc aplauzele. Insa toate sunt amintiri.Unele prea prafuite de timp… iar altele de mult stinse.

AUTOR:Ametzel(“Sor’mea”)

Popularity: 4% [?]